Mai multe elemente de muniţie în perfectă stare de funcţionare, din timpul războiului, au fost găsite pe malul unui iaz din localitatea suceveană Iedu. Potrivit ISU „Bucovina” Suceava, echipa pirotehnică a unităţii, condusă de maistrul militar Iulian Pentilescu, a intervenit marţi dimineaţă cu o autospecială pirotehnică pentru identificarea, ridicarea, transportul şi depozitarea unor elemente de muniţie, pe raza satului Iedu, comuna Cârlibaba.
Elementele de muniţie au fost descoperite în curtea gospodăriei soţilor Laurenţiu şi Maria G., în timp ce aceştia lucrau la amenajarea unui iaz. La sosirea echipajului s-a securizat şi evacuat zona şi s-au desfăşurat operaţiunile specifice în astfel de cazuri. În urma cercetării şi detectării zonei, echipa pirotehnică a identificat şi ridicat o bombă de aviaţie calibrul 5 kg, un proiectil exploziv calibrul 76 mm, patru grenade de mână defensive şi o grenadă de mână ofensivă, toate provenind din Primul Război Mondial, aflate în perfectă stare de funcţionare.
 
 
 

Prima parte a campaniei

In urma declaraţiei de război a României împotriva Austro-Ungariei de la 27 august 1916, în noaptea de 27 spre 28 august armata română a trecut Carpaţii prin 18 locuri. În acest timp în vest se făceau eforturi foarte mari pentru apărarea şi salvarea Verdunului. Planul de război al armatei române era: eliberarea Transilvaniei şi organizarea defensivei înspre Bulgaria. În Transilvania erau concentrate trei armate: Armata I condusă de generalul Culcer, Armata a II-a comandată de generalul Averescu şi Armata a IV-a a generalului Prezan, iar Armata a III-a împreună cu forţele ruseşti susţineau frontul defensiv dinspre Bulgaria (în principal cel din Dobrogea). Comanda supremă o avea regele Ferdinand, iar conducerea operaţiunilor şeful Statului Major.
Inamicii au conceput un plan de război prin care au încercat să-l contracareze pe cel românesc. Au iniţiat un atac în Dobrogea cu trupe bulgaro-germano-turce, sub comanda generalului Mackensen, iar în Transilvania au organizat defensiva pe linia Mureşului, sub comanda generalului austriac Arz von Straussenberg.
În Ardeal armata română a reuşit să elibereze Braşovul la 29 august, apoi Petroşaniul şi Orşova (în Banat) la 4 septembrie, iar după luptele câştigate la Miercurea Ciuc (5 – 11 septembrie), Odorhei (15 septembrie) şi Răstojna (24 – 28 septembrie) reuşeşte să controleze cursul superior al Mureşului şi Târnavelor.
În bătălia de la Merişor (14 – 16 septembrie) şi de la Băniţa, armata română pierde, apoi reocupă şi iar pierde Petroşaniul fiind să se retragă pe frontieră. Între 1- 16 septembrie s-au dat lupte în preajma Sibiului. La 15 septembrie Armata a IV-a română a reuşit să elibereze Făgăraşul.
Puterile Centrale pentru a redresa situaţia de pe frontal românesc au luat trupe germane de pe celelalte fronturi şi le-au concentrate în apropierea liniei Mureşului. Beneficiiind şi de situaţia care le era favorabilă în Dobrogea prin Victoria de la Turtucaia, generalul Falkenhayn, la sfârşitul lui septembrie a ordonat o contraofensivă generală. Înaintea acestei offensive armata română se afla pe linia Răstojna – Sovata – Cohalm – Făgăraş – Sibiu, însă rămaseră izolate grupurile Olt, Jiu şi Cerna. Ca urmare a înfrângerii suferite de grupul Olt la Sibiu (26 – 28 septembrie), chiar dacă ulterior s-au obţinut victorii la Hurdubechiu, Porumbac şi Sovata – Praid, inamicul nu a putut fi oprit, astfel că Falkenhayn ocupă Făgăraşul la 4 octombrie, câştigă şi la Senca, pentru ca la 7 -8 octombrie cu toată opoziţia eroică a armatei române în faţa Braşovului să o forţeze să se retragă în trecătorile Munţilor Carpaţi.
Determinantă pentru eşecul campaniei din Ardeal a fost situaţia devenită critică din Dobrogea. Deoarece guvernul ţarist nu a trimis la timp forţele militare promise pentru apărarea Dobrogei, dar şi din cauză că armata română de acolo era insufficient înarmată, nepregătită, dar şi prost condusă a avut loc înfrângerea de la Turtucaia (2 – 6 septembrie). Această situaţie a determinat aducerea de trupe române din Ardeal şi punerea Armatei a III-a de la Dunăre sub comanda generalului Averescu pentru a organiza o contraofensivă. Ruşii reuşesc să-l oprească pe Mackensen pe linia Rasova – Cobadin – Tuzla, iar generalul Averescu trece Dunărea prin surprindere la 1 octombrie însă din cauza pregătirii tehnice insuficiente, dar şi din cauza deteriorării situaţiei din Ardeal e nevoit să se retragă la 3 octombrie. Nici ofensiva din Dobrogea nu a avut success, ba mai mult, inamicul reuşeşte ruperea liniei Topraisar – Tuzla – Cobadin împotriva trupelor conduse de colonelul Poetaş şi Scărişoreanu şi ocupă Constanţa la 22 octombrie şi Cernavodă la 25 octombrie.
La 12 octombrie 1916 începe în Ardeal ofensiva inamicilor de trecere a munţilor, secondată de un atac simultan dinspre sud de peste Dunăre. Un mare dezavantaj pentru armata română era faptul că trebuia să susţină un front lung de aproape 1500 km. Pentru a evidenţia acest aspect trebuie amintit că frontul francez avea 700 km fiind apărat de 4 milioane de ostaşi, cel italian de 600 km avea 1 milion şi jumătate de luptători, iar cel rusesc cu o lungime comparabilă cu cel românesc avea 4 milioane de soldaţi, în timp ce frontul românesc de 1500 km avea numai 600.000 de oameni.
Prima încercare de trecere a munţilor de către germani s-a terminat cu un eşec pentru ei. Între 12 – 23 octombrie le este respins atacul la Oituz, pentru ca la 23 – 27 octombrie să aibă loc ofensiva de success a generalului Grigorescu. Trecătoarea Branului este închisă prin bătălia sângeroasă de la Predeal (12 – 23 octombrie). Nu s-a putut trece nici pe la Olt, iar pe Jiu s-a mai înregistrat o altă victorie românească (27 – 29 octombrie). În aceste lupte vitejeşti au murit doi generali români: Praporgescu pe Olt şi Dragalina pe Jiu.
A doua serie de lupte pentru trecători se dă în noiembrie. Cea de-a doua luptă de la Oituz (10 – 14 noiembrie) opreşte din nou ofensiva germană. În trecătoarea Branului, la Câmpulung se dă a treia luptă câştigată şi de această dată de armata română (11 – 17 noiembrie). Spargerea frontului român s-a produs la sud de Târgu-Jiu (16 – 17 noiembrie) şi a fost decisivă în bătălia pentru apărarea trecătorilor, fiind deschisă calea liberă invaziei germane. La 21 noiembrie este ocupată Craiova, iar la 25 noiembrie este pierdută şi trecătoarea Oltului. După lupta de la Severin din 23 noiembrie, Grupul Cerna rămâne izolat, în data de 25 noiembrie încearcă să se retragă, dar nu reuşeşte şi la 6 decembrie 1916 capitulează.
Tot în data de 23 noiembrie, Mackensen care acum avea întreaga comandă a operaţiunilor germane, a trecut Dunărea pe la Zimnicea şi conducea ofensiva germană care înainta concentric către capitală, în timp ce armata română îşi concentra forţele pentru a o apăra.
După lupta de la Prunaru (27 noiembrie), între 29 noiembrie şi 3 decembrie se dă cea mai mare luptă din prima parte a războiului pe Neajlov şi Argeş care este pierdută, deoarece din întâmplare germanii reuşesc să pună mâna pe planurile de luptă ale armatei române. În urma acestei înfrângeri, germanii ocupă Bucureştiul la 6 decembrie în timp ce armata română se retrage pe Siret. Ruşii se retrag şi ei din Dobrogea, însă marinarii români reuşesc să menţină controlul Dunării şi a braţului Sfântul Gheorghe.
Frontul s-a stabilizat la 10 ianuarie 1917 încheindu-se astfel această primă campanie.
Nereuşita campaniei din 1916 a fost cauzată de mai mulţi factori:
Intrarea României în război nu a fost pregătită de aliaţi şi nu a fost ales nici momentul cel mai favorabil, fiind făcută în mare grabă din cauza situaţiei precare de pe celelalte fronturi;
Nu a venit ajutorul promis în muniţii şi armament care ar fi trebuit să fie livrat prin porturile ruseşti;
Sprijinul rusesc a fost insuficient şi nu a venit la timp în Dobrogea şi nu au organizat nici ofensiva promisă, iar cea din Macedonia a fost insuficientă;
Frontul pe care trebuia să lupte armata română era prea lung, iar armata insuficient pregătită tehnic şi fiind nevoită să lupte împotriva uneia dintre cele mai performante armate ale acelor vremuri, armata germană.
Istoricul francez Lacour Gayet caracteriza România ca fiind paratrăznetul care a atras asupra sa loviturile ce trebuiau să se abată asupra aliaţilor atât din nord cât şi din sud.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one