Mai multe elemente de muniţie în perfectă stare de funcţionare, din timpul războiului, au fost găsite pe malul unui iaz din localitatea suceveană Iedu. Potrivit ISU „Bucovina” Suceava, echipa pirotehnică a unităţii, condusă de maistrul militar Iulian Pentilescu, a intervenit marţi dimineaţă cu o autospecială pirotehnică pentru identificarea, ridicarea, transportul şi depozitarea unor elemente de muniţie, pe raza satului Iedu, comuna Cârlibaba.
Elementele de muniţie au fost descoperite în curtea gospodăriei soţilor Laurenţiu şi Maria G., în timp ce aceştia lucrau la amenajarea unui iaz. La sosirea echipajului s-a securizat şi evacuat zona şi s-au desfăşurat operaţiunile specifice în astfel de cazuri. În urma cercetării şi detectării zonei, echipa pirotehnică a identificat şi ridicat o bombă de aviaţie calibrul 5 kg, un proiectil exploziv calibrul 76 mm, patru grenade de mână defensive şi o grenadă de mână ofensivă, toate provenind din Primul Război Mondial, aflate în perfectă stare de funcţionare.
 
 
 

Intrarea României în război, august 1916

Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător.
Primul contraatac al Puterilor Centrale a fost organizat de generalul August von Mackensen, care a coordonat o armată multinațională formată din trupe germane, bulgare și otomane. Atacul a fost declanșat din Bulgaria pe direcția nord pe 1 septembrie. Atacul a fost îndreptat dinspre pozițiile de pe Dunăre spre Constanța. Garnizoana de la Turtucaia, împresurătă de trupele bulgaro-germane, s-a predat pe 6 septembrie. (Vedeți și: Bătălia de la Turtucaia).
Pe 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât să suspende ofensiva în Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen în schimb. Planul, cunoscut sub numele de Ofensiva Flămânda, presupunea atacarea forțelor Puterilor Centrale printr-o lovitură de flanc și spate, după traversarea Dunării pe la Flămânda, în timp ce, pe linia principală a frontului, trupele româno-ruse trebuiau să lanseze o ofensivă spre Cobadin și Kurtbunar. Pe 1 octombrie, 2 divizii românești au forțat cursul Dunării la Flămânda și au creat un cap de pod lat de 14 kilometri și adânc de 4 kilometri. În aceeași zi, diviziile româno-ruse au declanat ofensiva pe frontul dobrogean, atac care a înregistrat succese limitate. Eșecul incercării de spargere a frontului germano-bulgar din Dobrogea, combinată cu furtuna puternică din noaptea de 1/2 octombrie, care a avariat puternic podul de pontoane de peste Dunăre, l-a făcut pe Averescu să anuleze întreaga operațiune. Consecințele acestui eșec au fost uriașe pentru tot restul campaniei.
Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București – Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie.
Comanda trupelor germano-austriece din Transilvania era acum asigurată de Falkenhayn (demis din fucția de șef al Statului Major). El a declanșat propria ofensivă pe 18 septembrie. Primul atac a fost declanșat împotriva Armatei I română lângă orașul Hațeg. Atacul a oprit avansarea românilor. După opt zile, două divizii de vânători de munte germani aproape că au reușit să taie coloanele române în marș lângă Sibiu. Trupele române au fost nevoite să se retragă în munți, iar germanii au reușit să ocupe Pasul Turnu Roșu. Pe 4 octombrie, Armata a II-a română a atacat forțele germane la Brașov, dar a fost respinsă, fiind nevoită să se retragă. Armata a 4-a, care acționa în nordul țării s-a retras în condițiile în care armata austriacă exercita o presiune moderată asupra sa, astfel că, pe 25 octombrie, armata română se afla cu toate efectivele înapoi în interiorul granițelor naționale.
Contraatacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916
În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și a trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din Constanța spre Delta Dunării. Armata rusă era nu doar demoralizată, dar și cu proviziile pe sfârșite. Mackensen a ales să transfere în mare secret o jumate din armata sa lângă orașul Sviștov(Sistova) din Bulgaria, pregătindu-se să forțeze cursul Dunării.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one